Gandurile prieteniei

Ieri, a inceput la fel ca toate zilele, o zi normala. Dar nu s-a incheiat asa, s-a incheiat la poalele Colinei, intr-un bar vechi, intr-un bar plin de amintiri si peripeci, Intr-un bar care mie imi starneste amintiri si nostalgi, nostalagi din tineretea mea, din sufletul meu. Chiar ieri ma intrebat un prieten: "ghici peste ce am dat azi?" si eu la randul lui il intreb: "peste ce?", el imi raspunde cu o voce vesela si plina de entuziasm ca si-a amintit copilariile petrecute impreuna: "peste pozele de la majul lu rau." Porma amandoi am facut un moment de tacere si mi-am spus in gand ce amintiri placute, ce distractie pe noi, eram inofensivi, eram copii, eram uniti. Stateam si imi savuream berea inconjurat de fete cunoscute si de persoane care am stat de vorba de mult si se bucurau ca ma vedeau, acelea da amintiri. Dar totusi fiecare om se schimba in felul lui. Toti prieteni nu mai sunt prieteni cum erau o data, sau schimbat. Au ramas putini prieteni pe lumea asta, prieteni la care tin si la care la randu lor tin la mine. Stau acuma sa ma intreb dupa o noapte de distractie si de fum de tigara ca un val de apa tulbure, oare suntemi asa de schimbati incat nu ne mai putem distra impreuna, oare suntemi asa de sitanti incat nu mai putem sta 5 minute la telefon? Intrebati si voi la randu vorstru, intrebati-va in sufletul vostru, oare mam schimbat asa de mult incat nu mai pot sa vorbesc cu anumite persoane, ce ma diferentiaza de ei? Pur si simplu nimic, greseli se fac, se iarta cu timpu, dar si cum timpu vin amintirile petrecute impreuna de prieteni vechi, de aminci si iubite uitate in trecut indepartat, dar totusi prieteni raman prieteni orice ar fi situatia, sunt langa voi prieteni mei cum voi ati fost langa mine si va multumesc.

Gandurile care nu mai sunt

Nu mai am nici un gand, nu mai am nici o speranta, nu mai am nici o lacrima in suflet. Am ramas o stanca, care valurile se zdrobesc si nici n-o clatina. Sunt o ploia acida, care te arde pe corpul fin. Nu mai sunt eu, nu mai esti tu, ne-am indepartat unu de altu, de parca nici nu ne-am cunoscut vreodata. Sunt intrebari de spus si raspunsuri care n-o sa aiba raspunsuri:
Chiar asta vrem sa facem?
Chiar asta am devenit?
Nu mai putem sa vorbim?
Nu mai putem sa ne vedem ochii in ochii?
Oare am devenit de ce nea fost frica?
Eu raspunsurile nu le stiu sigur, dar tu le stii sigur. Atat am putu spune, restu tu poti spune daca vrei.

Ganduri adanci

O noua postare, un nou gand, un nou sentiment, de ce mi se intampla mie asa ceva, de ce nu i se intampla altcuiva asa ceva, sunt intre prapastie si paradis, intrebarile au fost puse, raspunsurile vin cu timpu, dar timpul este un amant foarte rau, nu te lasa sa respiri nici o secunda, mai sunt intrebari de pus, dar cred ca timpul o sa-mi spuna toate, dar eu o fiinta umana, un muritor care a iubit si poate inca iubeste, nu mai are ceva langa el care sa fie intreg, acel ceva este luat, de mult, a trecut o vesnicie de cand nu mai are acel ceva, acuma stau pe ganduri, si ma intreb:
Oare merita sa astept?
Oare merita sa mai iubesc?
Oare merita sa mai tin la acel ceva care mi-a fost luat?
Acesta sunt intreabrile care mi le-am pus ieri, care mi le pun acuma, dar mai este una oare acel ceva ce va raspunde?
Numai aceea persoana v-a stii ce sa raspunda, nu eu, caci eu sunt doar un muritor cu suflet ranit.

Ganduri intrebatoare

Tot timpul in cap am un gand, un gand straniu, un gand ciudat.Prin acest gand se poate spune ca imi mai pun niste intrebari, pe care eu poate le stiu sau nu raspunsurile, dar sigur tu le stii, pentru ca sunt adresate tie si numai tie, dar nu stiu daca eu o sa primesc raspunsul la ele, intrebarile sunt urmatoarele:
De ce te porti asa cu mine?
De ce vrei sa mai tinem legatura dupa toate intamplate?
Oare mai sunt sanse ca poate sa fim impreuna?
Oare daca te rog o sa-mi dai inelul tau din nou?
Mie dor sa te vad ma lasi sa te vad? Dar sa fim doar noi doi.
Si mai sunt intrebari care trec ca vantu printre copaci, intrebari spuse de o persoana confuza, la alta persoana confuza, dar intrebarea suprema si ceea mai importanta este: Ce o sa fie cu noi in viitor?
Aceasta intrebare cred ca ti-o pui si tu, dar inca nici nu stie raspunsul la ea, dar poate il stim si nu vrem sa-l spunem. Timpul trece pe langa noi si noi stam intr-o bucla inchisa si suntemi prizonieri intrebarilor noastre, gandurile care imbata cu esenta lor de logica si confuzie este doar un inceput si poate acets inceput are o solutie.

Gandurile timpului

Au fost niste zile pe care le-am trait cu niste persoane dragi, am primit unele raspunsuri, am raspuns la niste intrebari, dar totul este si mai in ceata pentru mine, nu imi mai gasesc echilibru pe care l-am avut, nu mai gasesc acel lucru sau aceea persoana pe care era langa mine, totul este un abis, un abis pe care singur trebuie sa ies, era sa ma inec, dar am scap , dar acest abis este mai rau decat orice lucru pe aceast pamant, acest abis este timpul, timpul pe care trece pe langa noi fara sa ne da-mi seama, si eu unu cred ca nu mai este timp sa fac ceva sau sa sper ceva, totul este intunecat in mintea mea si confund. Nimeni nu ma poate scoate din acest abis? Persoanele dragi care au fost alaturi de mine zilele astea oare o sa reuseasca sa ma scoata sau o sa ma inec si mai profund in timp? Pentru mine timpul nu mai este esenta, pentru mine esenta este ceea ce simt eu.