Sunt intrebarii puse de fiecare om in parte si fiecare are parerea lui despre viata si de ce suntemi in viata. Eu spun simplu suntemi in viata si traim ca asa ne-a fost dat sa fie, in loc sa facem taota lucruriile sa fie simple, noi le complicam pe zi ce trece, traim in minciuni si tristete, suntemi facuti sa nu ne mai bucur de ceea ce avem si de ceea ce ne-a fost dat, totul la noi acuma este o monotonie si un necesar. NU mai exista nimica pe lumea asta sa faca un om sa fie fericit si implinit. Eu sunt de parere ca fiecare om isi gaseste la un omendat fericirea si o sa fie implinit, dar pentru mine este prea tarziu, este prea tarziu, pentru ca sufletul sa inchis in camera si cheia arunca, a tras zavorul si s-a incuiat, in temnita s-a aruncat plin de ranii deschise si de amintiri reamintite sta si hiberneaza intr-un somn etern, numai corpul merge fara suflet, o umbra printe oameni, urmarind fiecare pas pe o poteca uitata de lume, mergand pe drumul lui singur, aceste om care nu si-a gasit scopul in viata si nici nu il cauta acest om, plin de ranii din batalii de mult uitate, uitandu-se ce ceas cum timpul trece pe langa neactionad asupra vieti, merg prin timp si spatiu fara un sens, un scop, un hoinar printre stele, niciodata intorcand capul in trecut dar nici nevaznd viitorul , el merge pana cand cade lat rapus de ranii , dand ultima suflare deschiizand usa sufletul sa fie liber din inchisoare, acesta ia fost scopul lui in viata eliberarea sufletului, dupa ce si-a trai viata, in chinuri si regrete, ranit la orice pas, de orice, speranta lui desartata pe o poteca alba de iarna plina de sange, sangele lui bineinteles lacrimand din sufletul lui ranit. ESTI LIBER !!! spune el cu ultima suflare, oftand pentru ultima oare intalnindusi soarta acolo pe poteca de sange care a lasat-o in urma. Sufletul se ridica si ii multumeste si pleaca in drumul lui.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu