Dans astral

Eram un deșert, un suflet singur și pustiu,

În confortul meu, un vid ce părea mereu viu,

Dar tu ai venit și din umbră m-ai scos,

Lăsând pe sufletul meu un semn luminos.

Ești soarele meu, iar eu luna ce te-a găsit,

Într-un dans astral, pe un cer nesfârșit.

Nu suntem iubiți, e ceva mult mai sublim,

Îți dăruiesc cheia inimii mele, în acest rit lin.

Ochii tăi căprui sunt oglinzi către-o lume ascunsă,

O poartă spre inima ta, de mistere pătrunsă;

Porțile le deschizi, îmi aduci doar siguranță,

Cu tine simt pacea, îmi ești singura speranță.

Dacă aș îndrăzni să-ți fur un sărut, prin văpaie,

Aș trece prin iad, simțind raiul că-mi stă în bătaie,

Căci în clipa aceea, atingând buzele tale,

Am ajuns deja în rai, călătorind pe a fericirii cale.

Nu suntem străini, nici prieteni, nici iubiți,

Ci doi astri pe cer, în tăcere uniți;

E o conexiune astrală, un dans nesfârșit,

Tu ești soarele meu, iar eu luna ce te-a găsit.