Dans astral
Eram un deșert, un suflet singur și pustiu, În confortul meu, un vid ce părea mereu viu, Dar tu ai venit și din umbră m-ai scos, Lăsând pe sufletul meu un semn luminos.
Ești soarele meu, iar eu luna ce te-a găsit, Într-un dans astral, pe un cer nesfârșit. Nu suntem iubiți, e ceva mult mai sublim, Îți dăruiesc cheia inimii mele, în acest rit lin.
Ochii tăi căprui sunt oglinzi către-o lume ascunsă, O poartă spre inima ta, de mistere pătrunsă; Porțile le deschizi, îmi aduci doar siguranță, Cu tine simt pacea, îmi ești singura speranță.
Dacă aș îndrăzni să-ți fur un sărut, prin văpaie, Aș trece prin iad, simțind raiul că-mi stă în bătaie, Căci în clipa aceea, atingând buzele tale, Am ajuns deja în rai, călătorind pe a fericirii cale.
Nu suntem străini, nici prieteni, nici iubiți, Ci doi astri pe cer, în tăcere uniți; E o conexiune astrală, un dans nesfârșit, Tu ești soarele meu, iar eu luna ce te-a găsit.
Eram un deșert, un suflet singur și pustiu,
În confortul meu, un vid ce părea mereu viu,
Dar tu ai venit și din umbră m-ai scos,
Lăsând pe sufletul meu un semn luminos.
Ești soarele meu, iar eu luna ce te-a găsit,
Într-un dans astral, pe un cer nesfârșit.
Nu suntem iubiți, e ceva mult mai sublim,
Îți dăruiesc cheia inimii mele, în acest rit lin.
Ochii tăi căprui sunt oglinzi către-o lume ascunsă,
O poartă spre inima ta, de mistere pătrunsă;
Porțile le deschizi, îmi aduci doar siguranță,
Cu tine simt pacea, îmi ești singura speranță.
Dacă aș îndrăzni să-ți fur un sărut, prin văpaie,
Aș trece prin iad, simțind raiul că-mi stă în bătaie,
Căci în clipa aceea, atingând buzele tale,
Am ajuns deja în rai, călătorind pe a fericirii cale.
Nu suntem străini, nici prieteni, nici iubiți,
Ci doi astri pe cer, în tăcere uniți;
E o conexiune astrală, un dans nesfârșit,
Tu ești soarele meu, iar eu luna ce te-a găsit.
Această poezie este pentru blonda cu ochii căprui ce mi-a furat privirea.