Pasii strabuni

A mai trezut o zi, o saptamana, o luna, un an, ia-ta din pe aici, ravasite pe trotuar lacrimi din cer zbutiumate de vant. E trec printre ele clam linistit imi vad de treaba ma uit in sus si oftez. Un oftat trecut de timp, orologiul vieti trece pe langa mine, pierdut in negura trecutului indepartat unde era numai inocenta si nevinovare, dar acuma timpul sa schimbat din ce in ce mai rau, cu el oameni care trec pe langa tine emanand o aura  intunecata plin da de regrete si vina, dar pe fata lor este un zambet flas care te pacaleste trecand cu ochii.  Eu merg cu un pas apasat de greutatile lumii in carca, vazand in zare apuas miraculos a soarelului cuprins intr-o esenta cormatica de galben, rosu , portocaliu si dintr-o data se face intuneric, intuneric care ne cuprinde  sufletele, inimele noastre nu mai bat cu aceea esenta sufleteasca si emotionala, am devenit niste robotii pe propiriul pamant, dragostea in toate felurile ei nu mai exista, compasiunea sa stins, lasand loc urei si nepasarii. Oare acestea ne este meirea pe acest pamant, sa ne lasam dusi pe val de indiferent care o purtam aproapelui nostru, si pe langa asta o purtam noua insine. Dezleagate omule de acele lanturi care sunt legate sentimente care le porti, si fi liber, liber sa mergi sper alt orizont , alta destinatie, alt taram divin, unde corpul nu poate merge, poti sa mergi cu mintea si spiritual, si doar printr-un singur lucru poti sa fi liber acel lucru este moartea, doaman care te asteapta si iti da o imbratisare prin compasiunea si dragostea ei , pentru ca iubeste ceea ce este mai depret si acel lucru este sufletul tau. Deci ea te asteapta in orice zi, saptamana, luna , an. Ea este faptura care te asteapta pe tine omule ca sa-ti arate ceea ce ai pierdut, acel lucru este viata care numai una ai, asa ca fa ceva si fi mai bun, mai intelegator, mai umanist, spentru ca asta lasam generatiilor urmatoare pasii care le facii tu sa strabun.

New Chapter

A venit timpul sa mai scriu, a venit timpul sa mai gandesc, a venit timpul sa ma indragostesc. De ce spun asta?
Pentru ca mi s-au intamplat niste fenomene stranii zilele astea care spun multe si prin vorbe dar prin fapte mai multe decat imi pot imagina. Am cunoscut pe cineva, o fata cu parul balai si cu ochii ca carbunii, draguta firava, nevinovata, dar in acelas timp si foarte matura pentru varsta ei. Mi-a placut si imi place de ea, suntemi impreuna sper pentru mult timp... Dar este o problema distanta, care ma face sa innebunesc din cauza ca nu pot sa o tin in brate sau sa o sarut , sa ma uit in ochii ei ca sai spun ce simt. Ea se vede a inceput sa simta ceva, a inceput sa tina la mine si o cred, spune ca sunt un om special, dar eu cred ca sunt doar un om simplu, poate pentru sunt acel om special care poate o sa-i schimba viata nu stim ce ne poate ofere viitorul dar sper sa fie cum este armonie si iubire, sacrificiu si comprimisuri, sa fim bun in ceea ce facem si sa facem impreuna un bine pentru toti. Ea este speciala pentru mine pentru ca se vede ca este o fata buna, cu suflet mare si care vede cate o data lumea altfel cum  vad altii dar ii mai trebuie antrenament spiritual si meditatie sa vad lume cum este ea cu adevart si sa vada cine ii vrea bine si cine ii vrea raul. Ea cred sper sa-mi schimba viata si o sa fiu impreuna la bine la rau. For me special little one.