Gandurile ingrerului din mine

Am ramas singur pe acest pamant, ce acesta planeta, cu aripile rupte, si cu cu sabia sparta, nu stiu ce pot sa mai fac pe acest pamant, nu stiu pentru sa mai fiu aici, mai bine cad in abis ca acolo o sa fiu odihnit si relaxat si sa scap de toata rautatea oamenilor din jurul meu. Sunt doar eu un inger decajut a ramas singur si cu nimeni langa el, nu mai are curajul si puterea sa se ridice si sa invie din nou. De ce? Pentru ca a obosit a, a imbatranit sa se tot ridice si porma sa cada la loc. Poate acolo ii este locul, poate acolo este mai bine. Cu Sabia rupta, o ridica si o infinge in inima, ceruls e cutremura, aripile iau foc, el se prabuseste si cu umele aripilor pe pamant, dar si cu un zambet pe fata a murit, a murit fericit ca a reusit sa se sinucida, a terminat povestea asa cum a gandit-o singur si fara nimeni langa el, acesta este sfarsitul lui, acesta este sfarsitul meu, cu niemni langa mine sa ma aline sau sa ma iubeasca, numai rautate este imprejurul meu, numai materialism si vorbe, fapte nu.
Acesta este sfarsitul meu, aceasta este sinucidera unui inger.