marți, 12 martie 2013

Imnul razboinicului vesnic

Am ramas din nou singur
Hoinarind stelele de pe cer
Cu inima ce gheata si cu un gol
Gol care mi la lasat in senea lui
Acel sentiment de iubire si dor
Dor de mama , dor de tata, dar cu ca acel dor
Pe care l-am avut in trecut uitat si gol...
Ca sicriul rece si de plumb.
Cu aripile sterse de ploi de plumb,,,
Dar ma ridic din cenuse, si rasar,
Dupa apusul de soare iar.
Am ramas si asa voi fi un hoinar printre ceruri si norii.
Un lup singuratic si loial cauzei lui.
Un razboinic care a gustat din gustul amar al infrangeri...
Si acuma gusta din gustul dulce al vietii...
Cu capul sus umeri lasatii...
Cu inima la piept si urland:
Asta sunt eu si nu voi muri nici acuma, nici niciodata.
Voi fi mereu acelasi om mandru si generos,
Cu cei din jur si cei apropiati.
Nu ma uit in jos.
Ma uit in sus ca acolo este destinul meu.
Sper cerul meu.
Un razboinic sunt, si asa voi fii.
Si nici moartea nu ma v-a rapii.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu